Creativitatea este cel mai adesea legată de procesul inovării. Dar a fi inovator și creativ necesită reflecție, implicare și o dezvoltare a încrederii și responsabilității.
Educația creativă presupune un echilibru între predarea cunoștințelor și abilităților și încurajarea
inovării. În acest mod, dezvoltarea creativă este direct legată de educația culturală (Raportul All Our Futures: Creativity, Culture and Education – The Robinson Report).
În taxonomia lui Bloom (un sistem de clasificare utilizat pentru a defini și a distinge diferite niveluri de cunoaștere umană), în vârful piramidei stă creativitatea urmată de evaluare, analiză, aplicare, înțelegere și memorare. Pe același sistem se bazează și educația culturală.
Cel mai adesea creativitatea este asociată cu: imaginația, libertatea/ exprimarea liberă, gândirea dincolo de normele tradiționale, colaborarea și rezolvarea problemelor, realizarea a ceva nou. Factorii importanți în exercitarea creativității sunt: curiozitatea, perseverența și reziliența.
Educația culturală se referă în primul rând la arte, în numeroasele sale manifestări, și la patrimoniu. Acestora li se adaugă istoria, politica, religia, știința etc. Ca orice proces de învățare, educația culturală are la bază diferite strategii didactice și activități care au ca finalitate însușirea unor competențe cheie (cunoștinte, deprinderi/ aptitudini, atitudini).
Foarte mulți își pun problema dacă este sau nu măsurabilă în vreun fel creativitatea. S-au făcut o serie de statistici luând în calcul diferiți indicatori ai creativității într-o regiune sau într-o națiune sau chiar la nivel individual și s-a ajuns la concluzia că poate fi într-adevăr cuantificabilă.
Educația culturală este o experiență care cuprinde toate aspectele culturale, toate categoriile de participanți și toate formele de învățare care motivează și sporesc creativitatea. Sintetizând, educația culturală este procesul de învățare despre și prin cultură, care stă sub semnul creativității. Educația culturală prin practici creative completează și dezvoltă competențele cheie.
Dacă inițial creativitatea a fost considerată drept o calitate înnăscută, asociată de cele mai multe ori cu artele, treptat ajuns să includă și știința, tehnologia, dar și alte discipline. Astăzi, creativitatea este din ce în ce mai mult privită ca un proces colaborativ.
Studiile privind creativitatea indică faptul că interacțiunea socială, comunicarea și colaborarea sunt elemente-cheie ale creativității. Educația culturală dezvoltă abilitățile de lucru în echipă și consolidează abilitățile de gândire creativă și critică. Provocările politice, sociale, economice și culturale complexe cu care ne confruntăm necesită o căutare a creativității care să valorifice diversitatea și colaborarea pentru a potența rezultatele pozitive.
Educația culturală poate juca un rol importantant și în susținerea unei bune sănătăți mintale. Prin intermediul creativității implicite ne putem dezvolta încrederea și reziliența, îmbogățindu-ne lumea emoțională.
Pentru mai multe detalii puteți accesa link-ul de mai jos, unde sunt prezentate lucrările conferinţei „Poate fi măsurată creativitatea?”, Bruxelles, 28-29 mai 2009, Joint Research Centre, European Commission, Measuring Creativity (2009).
https://op.europa.eu/en/publication-detail/-/publication/7b8c470f-12c7-4375-898d-5ab4bd2f52d7
În plus, vă recomandăm Beghetto, R.A., & Kaufman, J.C., Toward a broader conception of creativity: A Case for Mini-C Creativity. Psychology of Aesthetics, Creativity and the Arts (2007), dar și să vizitați https://sirkenrobinson.com/pdf/allourfutures.pdf, unde este prezentat Raportul All Our Futures: Creativity, Culture and Education, The National Advisory Committee on Creative and Cultural Education (1998), Chairman – Professor Ken Robinson, University of Warwick.