de Maria Ivanov
La fel ca și alte domenii, capitolul „Galeriilor de artă” în Republica Moldova se află la primii pași pe un drum al dezvoltării spre alte modele, care pot fi considerate de succes. Cu toate că avem artiști plastici valoroși în țară, nu există încă un cult solid al promovării acestora. De altfel, artiștii înșiși nu înțeleg până la capăt importanța și valoarea unui parteneriat de încurajare. Tatiana Rașchitor, dr. conf. univ., în timpul unei discuții la subiectul dat, povestea despre inițiativa lui Iurie Matei de „a infiltra” conceptul de impresar în Republica Moldova. Dar nu a mers. De cele mai multe ori, artiștii nu țineau cont de contractul semnat cu impresarii și cu galeriile de artă care i-au expus ori promovat. Își retrăgeau creațiile pe un anumit motiv și le vindeau. Se pare că mediul, în ansamblul lui, nu este încă pregătit pentru acest tip de colaborare, care poate fi benefic pentru ambele părți.
Cu toate acestea, există o serie de galerii private care ar putea fi grupate în două categorii:
- galerii deschise pentru a promova mai mulți artiști;
- galerii deschise de cineva întru propria-și promovare.
Deși pornesc din puncte strategice diferite – prima din dorința de a scoate în evidență cât mai mulți artiști plastici, iar a doua din impulsul auto-promovării, bazat pe principiul „dacă nu eu, atunci cine se va preocupa de mine?” destul de sănătos și necesar în Republica Moldova – ambele tipuri de galerii sunt importante și binevenite artiștilor.
Una dintre cele mai reprezentative pentru prima categorie de galerii de artă privată din țară este/a fost „Peperete”, fondată în 2018 de către Elena Popic, cu suportul familiei. Tânăra este absolventă a Universității Cambridge din Marea Britanie, unde a făcut studii de masterat în drept. Întoarsă acasă, și-a propus să investească în cultura Republicii. Galeria era amplasată chiar în centrul capitalei și era ușor recognoscibilă, căci se afla într-o clădire-monument arhitectural care datează din secolul al XIX-lea. Unicitatea acestei galerii consta în faptul că artiștii expuși nu erau aleși în baza unor preferințe personale, ci în baza unui concurs. Artiștii depuneau un dosar pentru înscriere, iar condițiile de admitere în galerie erau bazate pe practici de nivel international și imediat după evaluare se stabilea și un preț corespunzător pentru vânzarea lucrărilor acceptate. Expozițiile nu vizau doar o singura tehnică sau gen, erau foarte diverse, asta permitea adresarea la un public larg de vizitatori. Spun „era” deoarece galeria și-a sistat activitatea odată cu pandemia.
O altă galerie menită să scoată în prim plan cât mai multe lucrări din arta plastică din Republică și nu numai, este galeria „OU”, creată în 2016 de către pictorița Vasiluța Vasilache și fotografa Ruxanda Spatari în cadrul studioului „Cocoșul roșu”, mai cu seamă, în pivnița acestuia. Scopul galeriei este atât să încurajeze talentele existente și să descopere altele noi, cât și să îi sprijine financiar pe artiștii locali. Aici sunt expuse și picturi, și ilustrații, dar și fotografii. Galeria „OU” a fost, de asemenea, afectată de pandemie, din această cauză, o perioadă și-au sistat activitatea, apoi, pentru a rezista, cofondatoarele au reluat-o online, sub un alt format. Galeria a început a vinde perne, pături și imprimeuri cu lucrări ale artiștilor moldoveni, atât în țară, cât și peste hotarele ei. Acest spațiu expozițional este, însă, unul alternativ. Spre deosebire de „Peperete Art Gallery”, spațiu care era destinat în exclusivitate eexpozițiilor, în spațiul galeriei „OU” au loc multe alte evenimente, de la lansări de carte, la spectacole.
Un alt fenomen reprezentativ pentru galeriile de artă din Republica Moldova îl reprezintă faptul că ele sunt deschise pe lângă altceva. Adică acolo unde se expun lucrări plastice, alături se vinde ceva. Cum este cazul galeriei de la „MOLDECO”. Este una din condițiile care face ca o astfel de galerie să poată supraviețui. „MOLDECO” este la bază un art-salon, înființat de către Stela și Sergiu Moldovanu în anul 2004 și este o companie privată foarte prestigioasă de înrămare a creațiilor de artă plastică. În cadrul acestui salon, există un spațiu consacrat expozițiilor unor artiști plastici contemporani.
Tot un spațiu alternativ este și subsolul librăriei „Cartego”, un subsol vetust, care face parte din Chișinăul vechi, ruinat în ’41 -’42. Partea de sus a clădirii a fost renovată și chiar ridicată de câteva ori, căci în cel de-al doilea război clădirea a suferit îngrozitor, dar subsolul a rămas intact. Librăria „Cartego” și respectiv galeria din subsolul acesteia a fost deshisă acum doi ani și jumătate de către Natalia Blanari. Artiștii expuși în subsol sunt mereu selectați de echipa Cartego. Pictorii expuși nu sunt obligați să achite taxe, doar în cazul în care reușesc să vândă lucrări în cadrul expoziției oferă un procent librăriei.
În aceeași categorie se include și galeria „Alexander”, fondată de către soții Alexander Neceainecu și Natalia Obada în 2000, unde se găsesc spre cumpărare foarte multe obiecte de anticariat. Pe lângă acestea, jumătate din lucrările expuse sunt ale Nataliei Obada, restul spațiului este acordat unor anumiți artiști cu care colaborează fondatorii de mai mult timp.
Artcor este un centrul multifuncțional de dezvoltare a industriilor creative din Moldova. Și aici au loc expoziții de artă, numai că, pentru a se expune, artiștii sunt nevoiți să plătească, indiferent dacă se vând sau nu lucrările expuse. Doar studenții de la AMTAP se pot expune gratuit la Artcor.
Din cea de-a doua categorie a galeriilor, cele organizate de artiști pentru ei înșiși, se enumeră și galeria personală a lui Andrei Mudrea. Aceasta a fost creată chiar în atelierul pictorului. Acolo erau reprezentate în exclusivitate doar lucrările lui, într-un singur exemplar, pe care le vindea.
Tot aici putem vorbi despre Galeria „Ad-Art”, fondată de pictorul Alexandr Djemelinschii, care a fost înființată în anul 2006. Întreaga încăpere este împânzită cu lucrările pictorului, ancorate în arta erotică și realismul fantastic. Uneori, aici se organizează serate literare, serate muzicale și chiar și expoziții cu vânzare a altor artiști.
Existența acestor două tipuri de galerii de artă privată vorbește depre faptul că Republica Moldova are nevoie de ele, fie că sunt realizate în spații alternative, fie în ateliere personale. Are nevoie mai ales pentru consolidarea mediului artistic contemporan, dar și pentru a educa gustul publicului pentru arta care se face azi. Deocamdată însă, privim sceptic la tot ce este contemporan, fiindcă nu avem ochii obișnuiți cu asta. De aceea trebuie să ieșim din canoane, să ne cultivăm și să fim conectați la realitate, acceptând provocările artistice. Abia atunci, poate, vom avea galerii de artă privată care să existe doar din expoziții.