Lumea noastră este caracterizată de schimbări rapide, de o globalizare crescândă și de relații economice, sociale și culturale din ce în ce mai complexe. Ca orice activitate vitală pentru dezvoltarea societății, și educația trebuie să ia mereu în calcul aceste provocări sociale.
Când spunem educație culturală ne referim la acea modalitate de a promova cultura, creativitatea și interculturalitatea prin educație. În acest sens, arta, cultura, creativitatea și interculturalitatea sunt elemente cheie, indispensabile unei educații complete, pe tot parcursul vieții.
Educația culturală are ca obiectiv obținerea celei mai bune dezvoltări posibile a fiecărui individ ca membru activ al comunității și societății prin intermediul formelor de exprimare culturală, al artelor și al jocului. Pentru realizarea acestui obiectiv organizațiile artistice și culturale, instituțiile de învățământ și autoritățile locale trebuie să colaboreze pentru a promova o ofertă artistică și culturală comună, pentru a face schimb de resurse și pentru a oferi o educație culturală coerentă și eficientă.
Educația culturală contribuie activ la definirea discursului privind diversitatea culturală și educația artistică pentru incluziune socială.
Educația culturală poate lua forma autocunoașterii culturale, căreia i se adaugă dobândirea abilităților de învățare culturală și a dezvoltării interculturale.
Mediul social al unui individ este compus în parte din educație și interacțiune socială. În mod special, educația culturală este crucială în ceea ce privește integrarea în societate. Diferitele tipuri de programe de educație culturală merg în această direcție importantă.
Parteneriatele continue între sectoarele educației, culturii și industriei creative trebuie să fie integrate în cadrul politicilor publice. Guvernul împreună cu organizațiile culturale, artiștii și finanțatorii trebuie să considere educația culturală ca pe un drept de bază și o abilitate esențială cu implicații educaționale, sociale și emoționale.
Puterea educației culturale de a implica indivizii și comunitățile depășește cu mult pe cea pe care o are educația formală și cultura instituționalizată, inspiră angajamentul civic, fapt care determină atât beneficii personale, cât și sociale și comunitare, ducând la creșterea economiei creative.
O altă componentă importantă a educaţiei culturale este capacitatea de reflecţie, cea care ne înlesnește procesul prin care învățăm să reflectăm la propria cultură, a altora, dar şi la cultură în general. Forme de exprimare culturală, artele vizuale, mediile digitale, istoria, literatura, filmul, fotografia, muzica, dansul, teatrul, științele, filosofia, educația civică, etc. ne oferă o legătură stabilă cu timpul, locurile, evenimentele, oamenii, cu patrimoniul material și imaterial și ne permit să experimentăm, să evoluăm și să ne dezvoltăm ca societate.
Conştiinţa de sine culturală este piatra de temelie a educaţiei culturale, dar și a societății în general, reprezentând o competenţă esenţială într-o lume atât de diversă și divergentă.
Importanța programelor educative este recunoscută și recomandată la nivel internațional. De exemplu, la următorul link puteți găsi Convenția UNESCO privind Protejarea și Promovarea Diversității Expresiilor Culturale, care cuprinde și precizări legate de Educația culturală:
https://en.unesco.org/creativity/sites/creativity/files/convention2005_basictext_en.pdf#page=17