Pentru a avea o abordare coerentă, orice organizație care dorește să se implice în educația culturală are nevoie de o politică educativă. Aceasta stabilește scopurile şi obiectivele serviciilor educative, contextul de desfăşurare a activităților, oferă o viziune de ansamblu care permite stabilirea priorităţilor, identificarea sarcinilor specifice, stabileşte procesul de luare a deciziilor și precizează aşteptările, resursele disponibile şi grupurile țintă, precum și instrumentele de evaluare a activităților. Misiunea educativă comunică public esenţa existenţei activităților educative, rezumând într-o frază memorabilă motivația pentru care facem anumite activități, pentru cine și ce anume propunem. Misiunea este completată de viziune, care oferă o proiecție a poziționării organizației pe termen lung, la care se adaugă valorile pe care organizația le apreciază, le promovează și le respectă, în concordanță cu propria cultură organizațională. Împrumutate din marketing, principiile acestea s-au adaptat domeniului cultural.
De exemplu, misiunea, viziunea și valorile Muzeului Copiilor din Indianapolis sunt prezentate aici.
Ținând cont de aceste aspecte, un pas extrem de important este segmentarea corectă a publicurilor ţintă. În general, categoriile de public sunt delimitate în funcție de vârstă, de localizarea geografică, de obiceiurile practicate, de frecvenţa cu care beneficiază de serviciile organizației și de interesul arătat față de aceasta. Dacă există și alte aspecte cu potențial, putem utiliza și alte criterii de segmentare a publicului. Criteriile de segmentare se ierarhizează și se încrucișează ținând cont de ceea ce organizația își propune.
Dacă dorim să oferim servicii educative adresate tinerilor, de exemplu, îi identificăm pe aceștia în funcție de vârstă (14-18 ani și 18-24 ani), le analizăm obiceiurile (participă la astfel de activități în grup organizat în cadrul liceului / facultății sau în grupuri de prieteni, mai rar prin înscriere individuală), decidem dacă dorim să fie din localitatea în care organizația noastră își desfășoară activitatea ori din afara acesteia (criteriu important dacă intenționăm să propunem activități de tipul școală de vară, care generează de obicei alcătuirea unor grupuri informale, mixte, nu grupuri organizate) și dacă ar putea fi selectați din categoria unor beneficiari devotați, cu care am mai lucrat anterior, sau dacă se implică doar ocazional în activități cultural-educative. Sigur, putem avea în vedere și o categorie mult mai amplă, de participanți care nu s-au implicat niciodată în activități de tipul celor pe care noi dorim să le oferim, de exemplu tineri din spațiul rural, însă trebuie să avem în vedere faptul că ar putea fi mai dificil să-i atragem și că, în plus, se adaugă diverse constrângeri organizatorice cum ar fi transportul și cazarea (specialiștior din domeniul educației culturale cu care dorim să realizăm activitățile sau tinerilor dacă dorim să asigurăm mobilitatea participanților).
După ce analizăm caracteristicile și potențialul acestor categorii, putem restrânge căutarea noastră, să spunem în felul următor: decidem să oferim activități adresate tinerilor studenți la nivel local, care vor beneficia de oferta organizației noastre în grup organizat. În vederea atingerii acestui deziderat, putem iniția o colaborare cu instituții de învățământ superior, prin intermediul cărora putem atrage cu ușurință publicul țintă vizat. În plus, putem avea în vedere și faptul că un grup organizat are în general interese comune mai ușor de identificat decât în cazul unui grup mixt, informal, alcătuit prin înscrierea individuală a participanților.
Această metodă de atragere a unui partener prin care organizația să poată ajunge mai ușor la participanții doriți a fost aplicată, de exemplu, în proiectul derulat de Muzeul Municipiului București în anul 2018, Istorii despre Marea Unire. Proiectul, realizat cu sprijin financiar de la Administrația Fondului Cultural Național, s-a adresat tinerilor studenți și liceeni, cu scopul de a oferi o perspectivă nouă asupra Marii Uniri. Din această perspectivă, acesta a fost realizat în parteneriat cu Facultatea de Istorie, Universitatea București.
Detalii despre proiect puteți vedea aici.
Iar o parte din rezultatele proiectului, axate pe realitate augmentată, ce au fost realizate prin contribuția organizației Augmented Space Agency, sunt prezentate aici.