Educația culturală reunește diferite abordări în jurul gândirii creative și interdisciplinare.
Fiecărui individ i se cere să aibă abilitățile secolului XXI, și anume rezolvarea problemelor, comunicarea, colaborarea, munca în echipă, gândirea critică, gândirea creativă și utilizarea tehnologiei informației.
Adaptarea la mediul tehnologic, social, politic și economic mereu în schimbare este un obiectiv asumat și de educația culturală. Aceasta vine în întâmpinarea celor mai presante cerințe, promovând importanța creativității și a culturii, educația în toate disciplinele, paritatea între științe și domeniile umaniste.
Învățarea interdisciplinară ne ajută să învățăm în mod creativ și să folosim cunoștințele între diferite domenii, să rezolvăm probleme complexe, să interpretăm și să îmbunătățim comunicarea, competențele vizuale, gândirea critică și empatia. Aceste procese sunt cele care amplifică interesul și implicarea, precum și capacitatea de a face conexiuni, dar și de face mai ușor transferul de cunoștințe.
Educația culturală este un proces continuu, pe tot parcursul vieții, din primii ani de viață și până la vârsta a treia. Deși educația culturală este percepută în general în raport cu artele și cu patrimoniul, ea vizează o multitudine de domenii.
Educația culturală cuprinde un spectru larg de experiențe care necesită activități și intervenții diferite. În comparație cu abordările tradiționale, o abordare interdisciplinară permite învațarea prin discutarea unor subiecte care nu se încadrează doar într-o singură disciplină. Acest mod de a asimila cere perspective multiple.
Creșterea sensibilității la diversitatea culturală este, în general, recunoscută ca fiind o parte explicită sau implicită a educației culturale. Diversitatea culturală are dimensiuni atât în interiorul culturilor, cât și între culturi. Este subliniată astfel natura interdisciplinară a diversității culturale.
Fiecare dintre noi vine cu un bagaj de idei și prejudecăți preexistente. Educația culturală lărgește orizontul, crescând disponibilitatea de deschidere la multiculturalitate, dar și la concepte inovatoare.
Printre beneficiile învățării interdisciplinare este deci și această lărgire a perspectivelor. Obișnuiți cu a ni se livra cunoștințe, acest model interdisciplinar schimbă dinamica, plasându-ne dintr-odată într-un rol mult mai activ prin faptul că învățarea capătă un context larg și relevant.
Educația culturală prin interdisciplinaritatea ei îi face pe beneficiari mai activi în comunitatea lor, dându-le posibilitatea să-și facă auzită propria voce. Prin concentrarea asupra problemelor reale și analizarea lor din mai multe direcții se creează configurația perfectă pentru ca cei implicați să poată stabili legături cu membrii comunității și cu organizațiile vizate.
Educația culturală văzută interdisciplinar are rolul de a angrena beneficiarii, educatorii și partenerii din comunitate în experiențe de învățare semnificative.
Un exemplu privind importanța interdisciplinarității pentru relația dintre școală și muzeu puteți găsi în volumul rezultat în cadrul proiectului de colaborare finanțat prin programul Socrates Comenius, coordonat de University of East Anglia Sainsbury Centre for Visual Arts, intitulat The Teacher, the School and the Museum: A Professional Development Course Book for Teachers Using Art Museums, (2003), editori: Veronica Sekules, Maria Xanthoudaki. Volumul este prezentat aici.