Patrimoniul ne definește trecutul, prezentul, dar și viitorul. El reprezintă cultura, în toată bogăția, diversitatea și expresiile ei, ceea ce noi am moștenit valoros din trecut, dar și ceea ce trebuie să transmitem mai departe generațiilor care ne vor urma.
Patrimoniul poate fi imaterial, iar în această categorie sunt incluse în general formele de exprimare ale culturii tradiționale: practici și tradiții, basme, povești, muzică, dansuri, ritualuri și obiceiuri, meșteșuguri etc. Patrimoniul material mobil și imobil include bunuri culturale concrete, tangibile cu valoare: istorică, arheologică, etnografică, documentară, heraldică, artistică, bibliofilă, științifică și tehnică, cartografică, literară, epigrafică, cinematografică, numismatică, filatelică etc. Mai nou, o altă categorie a patrimoniului este cel digital sau digitalizat.
Conform unui sondaj Eurobarometru din 2017, 88% dintre cetățenii europeni sunt de acord cu faptul că patrimoniul cultural european ar trebui predat în școli, deoarece acesta ne vorbește despre istoria și cultura noastră. Astfel, necesitatea introducerii patrimoniului în curricula școlară este vitală.
Ideea de bază a educației prin interpretarea patrimoniului este de a oferi oportunități de implicare a publicurilor în experiențe noi de învățare. Experimentând sau analizând în mod direct patrimoniul cultural, beneficiarii dobândesc cunoștințe, abilități intelectuale și o gamă mai largă de competențe care vizează protejarea patrimoniului cultural și implicarea socială.
Sprijinirea educației în domeniul patrimoniului a fost unul dintre obiectivele Anului european al patrimoniului cultural (2018), obiectiv continuat prin intermediul Cadrului european de acțiune privind patrimoniul cultural (European Framework for Action on Cultural Heritage).
Patrimoniul cultural are un rol crucial în educație. Nevoia provocatoare de a privi spre trecut pentru a înțelege prezentul este împărtășită de generații întregi și este universală. Educația culturală care are loc în cadrul și în afara instituțiilor de învățământ, precum și în cadrul tuturor tipurilor de organizații culturale și de patrimoniu, ne ajută să ne inspirăm și să ne deschidem ochii către noi orizonturi. Educația culturală interpretează patrimoniul punând în aplicare pedagogii inovatoare, esențiale pentru dezvoltarea competențelor cheie pentru învățarea pe tot parcursul vieții. Potențialul educațional al patrimoniului cultural digital (colecții digitalizate de patrimoniu cultural, resurse digitale etc.) facilitează integrarea eficientă de conținuturi atractive și de învățare aprofundată pentru elevi, vizitatori de muzee/ instituții de cultură sau persoane preocupate de educația culturală.
Comisia Europeană a pus în aplicare, în colaborare cu Consiliul Europei, UNESCO și alți parteneri, inițiative europene pe termen lung, printre care activitățile cu școlile și cercetarea privind soluții inovatoare pentru utilizarea clădirilor de patrimoniu. UNESCO actualizează în permanență listele cu bunuri din patrimoniul cultural de o importanță excepțională, care necesită protejarea lor ca parte din patrimoniul întregii omeniri.
Interpretarea patrimoniului își asumă la rândul său acest obiectiv, prin care ne învață să recunoaștem bogăția culturii și cum să ne asumăm responsabilitatea pentru protecția, întreținerea și transferul patrimoniului către generațiile viitoare.
Patrimoniul privit drept resursă pentru construirea unor societăți mai democratice și pentru îmbunătățirea mediului de viață și a calității vieții, și constatarea că patrimoniul este important din perspectiva valorilor pe care le reprezintă și a sensurilor pe care comunitățile i le conferă se regăsesc problematizate prin intermediul Convenției de la Faro (2005). Aceasta a fost ratificată și de Republica Moldova în anul 2008. Heritage and beyond, o colecție amplă de studii realizate pornind de la Conveția de la Faro, publicată de Consiliul Europei în 2009, poate fi consultată aici.