În materialul referitor la competențe cheie aminteam faptul că Recomandările privind competențele cheie pentru învățarea pe tot parcursul vieții au fost adoptate la nivel european în anul 2006. Învăţarea pe tot parcursul vieţii este definită drept un proces continuu de oportunităţi flexibile de învăţare, corelând învăţarea şi competenţele dobândite în instituţiile formale cu dezvoltarea competenţelor în contexte non-formale şi informale.
Învăţarea neîntreruptă, pe tot parcursul vieții, se asociază cu starea de bine, care a fost identificată drept o bază de pornire extrem de eficientă, deși subiectivă și greu de măsurat. Astfel, învățarea se poate petrece în instituții cu profil educativ, la serviciu, acasă, prin activități de petrecere a timpului liber, interacțiuni cu ceilalți ș.a. Discutăm astfel despre educație formală care beneficiază de calificări, despre educație organizată care nu conduce către calificări recunoscute oficial și despre învățare în contexte informale, care nu este neapărat intenționată.
Din acest punct de vedere, organizațiile culturale pot contribui activ la învățarea pe tot parcursul vieții, în special din perspectiva educației în contexte non-formale şi informale, oferind satisfacție și având un efect pozitiv asupra stării de bine percepute de către cei care învață lucruri noi în astfel de medii deschise și prietenoase.
Învățării pe tot parcursul vieții i se asociază, pe lângă beneficiile pentru fiecare individ în parte, și aspecte pozitive pentru întreaga comunitate, acest proces educativ continuu devenind o valoare publică.
Comisia Europeană a propus chiar ca anul 2023 să fie desemnat drept Anul european al competențelor, încurajând participarea unui procent cât mai mare de adulți la programe de formare continuă (60% în 2030).
În acest context, dorim să subliniem faptul că educația culturală nu se limitează doar la un public tânăr, în special școlar, ci se adresează și beneficiarilor de vârstă adultă, inclusiv seniorilor.
Publicația realizată în cadrul unui proiect internațional derulat timp de doi ani, respectiv Lifelong Learning in Museums, A European Handbook, EDISAI srl – Ferrara (Italy), 2006-2007, editată de Kirsten Gibbs, Margherita Sani, Ane Thompson, poate oferi câteva detalii privind învățarea pe tot parcursul vieții într-un mediu cultural, precum și studii de caz pentru specialiștii interesați. Implicând educatori muzeali și mediatori culturali care lucrau cu publicul adult, proiectul a subliniat câțiva factori importanți care motivează beneficiarii de vârstă adultă: implicarea activă în procesul de învățare, valorificarea experienței personale, contribuția la alegerea unor teme de discuție față de care persoana respectivă a manifestat deja un interes, precum și aplicabilitatea unor informații noi în viața proprie. Rezultatele au fost concentrate într-un manual care este prezentat pe site-ul NEMO (Network of European Museums Organizations) și poate fi accesat aici.
Un exemplu de succes în România este Formare Culturală, o platformă dinamică inițiată în anul 2012, care folosește o formulă complexă de formare profesională creativă și networking cultural.
Platforma Formare Culturală poate fi accesată aici.